Moara de apa situata in comuna Rosia, judetul Bihor.
A fost ridicata la sfarsit de secol XIX;
Cladirea morii este construita din lemn, in tehnica "sosilor", insa nu cu barne, ci cu scandura;
Este formata din doua incaperi cu nivele diferite - mai joasa, incaperea care permite accesul la zona de morarit adaposteste mecanismul de macinat, format dintr-o pereche de pietre si site si camera morarului este mai ridicata si adaposteste lucrurile personale si un mobilier auster.
Comuna Rosia (2644 locuitori) îsi întinde cele 7252 ha pe dealurile premontane ale masivului Padurea Craiului si în luncile pâraielor Albioara si Soimus si ale vailor Pietrei Albe si Pietrei Negre, pe care sunt asezate cele doua sate componente, Rosia si Lazuri de Rosia, cu catunele lor – Curatura, Runcuri, Teis, Ponita, Farcu, Tarina si Orasu de Jos.
Situata la 70 de km de Oradea, pe DJ 764, comuna Rosia este pastratoarea unor bogatii subpamântene unicat în tara – minereul de bauxita - dar si a unei salbatice frumuseti montane, cuprinsa în Cheile Albioarei, Cutilor sau Lazurilor, în care se deschid pesteri protejate de lege: Ciur Izbuc, Ciur Ponor, Pestera Vacii si Pestera Gruietu. Ocupatiile de suprafata ale locuitorilor zonei – cultivarea terenurilor agricole si cresterea animalelor, împletite de-a lungul anilor si generatiilor cu trudnica activitate miniera, au modelat fiinta oamenilor de aici, taria de caracter si robustetea faptei, grefându-se pe generozitatea gestului si bogatia sufletului. În aceasta simbioza se descifreaza esenta dragostei de frumos, de cântec si joc, exprimata la înalt nivel artistic de prestigioasa formatie de cântece si dansuri populare locale “Rosiana”, mândria si faima comunei în tara, dar si peste hotare.” (crisana.ro)
Asta se scria despre comuna Rosia acum 2 ani. Eu cunosc acest locsor de cand aveam vreo 6-7 ani. Copilaria mi-am petrecut-o langa Rosia, in Remetea. Pe atunci existau multe povesti despre locurile de acolo, cum ca Rosia are suprafata Bucurestiului si casele sunt aruncate cate unu pe un deal…daca vroiai sa imprumuti ceva de la un vecin trebuia sa te gandesti bine inainte sa pornesti spre el, sa nu cumva sa uiti sa ceri ceva si sa mai trebuiasca sa mai faci un drum.Zilele trecute am vizitat satul, dupa multi ani in care nu mai trecusem pe acolo, si am avut un ghid extraordinar, o femeie ce a locuit pe varful unui deal, care mi-a confirmat ca nu prea avea vecini, ca trebuia sa mearga prin padure pana la scoala, care era jos, in centrul satului…ca pana si acum oamenii mai traiesc izolati de ceilalti.
M-a dus pe varful dealului, unde a locuit ea, sa-mi arate satul…si inca nu se vedea tot “uite, pe soseaua aia am venit noi…acolo e centrul satului. Dar uite pe dealul ala din fata, cate o casa la nu stiu cate sute de metri, aia inca sunt apropiati, altii stau si mai departe unii de ceilalti.”Acum vreo 15 ani, vedeai putine masini cu numere de Bucuresti, acum e plin. Multi bucuresteni si-au facut case de vacante acolo, desi sunt 600 de km de parcurs.Au aparut pensiuni in zona si turisti unguri, nemti. Fiind aproape de Stana de Vale sau de Pestera Ursilor, Pestera Meziad, este zona perfecta de vizitat pentru cei ce doresc sa mai schimbe aerul de pe Valea Prahovei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu